Trader-Romania.com

Ei au căutat prin nenumărate metode să găsească o modalitate de a anticipa mişcările preţurilor, o formulă de calcul a preţului care să  permită participantului la piaţă să fie permanent cu un pas înaintea celorlalţi sau pur şi simplu de a elimina incertitudinile legate de fluctuaţiile pieţelor respective.

Unii au adoptat modele matematice şi statistice, alţii au cercetat istoricul pieţelor în speranţa descoperirii unor anumite modele standard de mişcare a preţurilor sau au căutat să identifice mişcările ciclice ale pieţei, ajungându-se până la studiul psihologiei pieţei şi a participanţilor, însă, cel puţin până în prezent nu s-a ajuns la o părere unanim acceptată.

Un alt aspect legat de evaluarea valorilor mobiliare o reprezintă punctul de vedere din care se face evaluarea: pentru o valoare mobiliară singulară sau pentru un portofoliu de valori mobiliare deoarece riscurile luate în considerare sunt diferite.

Teoriile privind evaluarea valorilor mobiliare sunt numeroase şi surprind aspecte variate privind modul de stabilire al valorii dar şi a factorilor luaţi în considerare ca influenţând decisiv valoarea mobiliară luată în considerare.

Evaluarea acţiunilor

Valoarea unei acţiuni cunoaşte mai multe aspecte şi se referă la:

Această valoare este înscrisă în mod obligatoriu pe acţiune - în cazul acţiunilor materializate - iar în cazul acţiunilor dematerializate, este înscrisă atât în Registrul Acţiunilor (la rubrica „valoare nominală"), cât şi în Registrul Acţionarilor, la aceeaşi rubrică. Valoarea nominală a unei acţiuni, multiplicată cu numărul acţiunilor emise de către o societate, reprezintă capitalul social al societăţii.

VN= CS/N

Reprezintă suma pe care ar trebui să o primească fiecare acţionar, In cazul în care societatea s-ar lichida.

 Ea se obţine ca raport între valoarea patrimoniului societăţii şi numărul de acţiuni aflate în circulaţie. în termeni contabili, valoarea contabilă este reprezentată de suma înscrisă în postul bilanţier „Capitaluri proprii" raportată la numărul de acţiuni aflate în circulaţie.

Vct=An/N

 Valoarea intrinsecă exprimă activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente ce revin pe o acţiune(provizioanele de riscuri şi cheltuieli care nu au apărut în execiţiul încheiat şi care nu s-au soldat prin conturile de venituri).

VI=Anc/N

 Valoarea intrinsecă este totodată rezultatul raportului dintre capitalul propriu şi numărul de acţiuni aflate în circulaţie.

VI=CP/N=(CS+RI)/N

Valoarea intrinsecă este o valoare imediat utilizabilă. în cazul lichidării societăţii emitente, dreptul unui acţionar asupra activelor emitentului este egal cu valoarea intrinsecă.

Valoarea financiară exprimă capitalul financiar care s-ar fructifica printr-un dividend comparabil cu rata medie a dobânzii de piaţă.

Vf=D/Rmd

Valoarea de randament este considerată o formă de exprimare a valorii financiare, fiind calculată ca raport între profitul net repartizat ce revine pe o acţiune şi rata medie a dobânzii de piaţă

Vr=Pna/Rmd

În practica internaţională, preţul de emisiune al unei acţiuni poate să fie mai mic, mai mare sau egal cu valoarea nominală. De regulă, acesta este mai mare decât valoarea nominală, deoarece include şi cheltuielile aferente emisiunii.

PE = VN + pe

Vânzarea acţiunilor la preţul de emisiune aduce emitentului un aport suplimentar la capital.

În ţara noastră, Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, modificată şi republicată, prevede că acţiunile nu vor putea fi emise la o valoare mai mică decât valoarea nominală.

Valoarea de piaţă poate fi mai mare sau mai mică decât valoarea nominală a acţiunilor respective.

Cursul este rezultatul raportului cerere-ofertă, fiind influenţat de:

Spre exemplu, când există mai mulţi vânzători decât cumpărători, piaţa poate reveni brusc către o creştere de curs, deoarece vânzătorii   cuprinşi  de  panică  îşi  răscumpără  propriile  titluri vândute.

Evaluarea acţiunilor presupune de fapt cunoaşterea valorii de piaţă a acestora la un moment dat.

Această valoare de piaţă, definită de Standardele Internaţionale de Evaluare ca fiind „suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, după o activitate de marketing adecvată, în care ambele părţi au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere” s-ar identifica pe o piaţă financiară eficientă cu preţul bursier.

Această afirmaţie însă ţine seama de faptul că pe respectiva piaţă toţi participanţii au acces egal la informaţii deci nu acţionează informaţia asimetrică, capacitatea de prelucrare a informaţiilor disponibile nu diferă de la un participant la altul, şi nu există o mare variabilitate a cursului bursier deoarece se presupune că investitorii operează în mod raţional pe piaţă.

Lipsa acestor premise chiar pe pieţe financiare dezvoltate a dus la necesitatea unei activităţi de evaluare care să ducă la obţinerea unei valorii de piaţă cât mai corecte.  Toate aceste eforturi de a previziona evoluţia viitoare a preţului au conturat de-a lungul timpului o ştiinţă numită Analiza pieţei, iar adepţii ei s-au  separat în două şcoli: fundamentaliştii şi tehnicienii.

Obiectivul lor este acelaşi: previziunea preţului, însă metodele utilizate pentru atingerea acestui obiectiv sunt diferite.

În procesul de evaluare a unei acţiuni (ca de altfel pentru orice activ financiar) se pot aplica trei principii: principiul comparaţiei, evaluarea pe baza câştigurilor viitoare şi evaluarea pe bază de costuri.

Dintre cele trei însă cea mai reprezentativă este evaluarea acţiunilor prin prisma câştigurilor viitoare deoarece principiul comparaţiei poate fi utilizat numai dacă se face referire la o piaţă financiară eficientă şi atunci similitudinea valorii de piaţă şi a cursului bursier face inutilă evaluarea iar în situaţia unei pieţe ineficiente rezultatul aplicării acestui principiu nu mai este relevant.

Literatura de specialitate prezintă mai multe modele de evaluare a acţiunilor folosite mai mult sau mai puţin în practică, solitare sau înglobate într-un model de evaluare a unui portofoliu de valori mobiliare (omogene sau diferite) şi în funcţie de factorii de influenţă luaţi în considerare.

Dintre acestea trebuie amintite cele mai importante: modelul dividendelor actualizate (dividend discounted model) sau modelul actuarial care are două variante cazul dividendelor constante şi cazul dividendelor care cresc cu o rată constantă perpetuă sau modelul Gordon Shapiro, modelul multiplicatorului bursier (Price Earnig Ratio – PER) care are mai mute variante (modelul lui Bates, modelul lui Holt, modelul lui Rainsy), modelul lui Molodovsky, modelul de echilibru al activelor financiare (Capital Asset Pricing Model), modelul de evaluare a activelor financiare pe baza arbritrajului (Arbritrage Pricing Theory – APT).

Evident că aplicabilitatea unor astfel de modele este limitată de premisele de la care pleacă, în practică situaţia unor dividende constante sau cu o rată continuă de creştere fiind greu de realizat.