Aceste definitii nu acopera în întregime activitatea de pe piata de capital, tinând cont de locul si rolul pietei de capital în ansamblul, mecanismelor economice, deoarece nu se poate face o delimitare stricta între piata de capital si piata financiara, cele doua notiuni fiind interdependente, prin includerea sau completarea reciproca, în functie de reglementarile fiecarei tari în parte.
Se pot delimita însa doua moduri de definire a pietelor (de capital si financiara):
Abordarea Europeana, bazata pe sistemul bancar, în care bancile (ca operatori specifici) sunt prezente pe ambele tipuri de piete si în care se regaseste urmatoarea structura pentru piata de capital:
-- piata monetara: capitaluri atrase pe termen scurt si mediu
-- piata ipotecara: capitaluri atrase în special pentru construirea de locuinte
-- piata financiara: pentru emisiunea, plasarea si tranzactionarea titlurilor de capital pe termen lung
Abordarea anglo-saxona, bazata pe manifestarea libera a cererii si ofertei pe fiecare tip de piata în parte si care prezinta instrumente, operatori si institutii de reglementare si supraveghere specifice si în care piata financiara cuprinde:
-- piata de capital: pentru capitaluri pe termen mediu si lung
-- piata monetara: pentru capitaluri atrase si plasate pe termen scurt
Termen Mediu si Lung
Spre deosebire de pietele monetare, unde instrumentele se negociaza pe termen scurt, piata de capital se caracterizeaza prin tranzactii pe termen mediu si lung cu valori mobiliare specifice: actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur si derivate pe baza acestora - contracte options, futures (care au cunoscut o dezvoltare spectaculoasa în ultimii ani).Organizarea unei piete de valori mobiliare depinde de satisfacerea unor conditii obligatorii:
a. existenta cererii de capital din partea societatilor publice sau private, guverne, institutii financiar-bancare, societati de asigurare.
Cererea este exprimata prin emisiunea de valori mobiliare, care urmeaza a fi schimbate pe lichiditati pentru satisfacerea nevoii de resurse.
Cererea poate fi:
- structurala: pentru finantarea de investitii productive de bunuri si servicii, de creare de noi societati, de dezvoltare a celor existente, de achizitionare de bunuri si servicii de catre persoane fizice sau juridice
- conjuncturala: pentru necesitati tranzitorii: limitari la plafonul de credite, deficite bugetare si ale balantelor
b. existenta ofertei de capital pe baza disponibilitatilor acumulate prin care se vor achizitiona titlurile de pe piata
c. tranzactii cât mai rapide
d. posibilitatea de întâlnire a cererii cu oferta pe o piata reglementata
e. nivelul pretului de tranzactionare trebuie sa fie public
Componente
Piata de capital are doua componente:a. Piata primara -- asigura întâlnirea cererii cu oferta de titluri, permitând finantarea activitatii agentilor economici si a colectivitatilor publice. Este mijloc de distribuire si plasament de titluri.
b. Piata secundara -- are rolul de concentrare a cererii si ofertei derivate. Este deschisa, publica (plasamentul se efectueaza în marea masa a investitorilor si tranzactiile au caracter public). Exista în practica emisiuni si plasamente private, dar ele nu fac obiectul reglementarilor si nu beneficiaza de mecanismele specifice unei piete financiare publice
Pentru a functiona eficient, piata secundara trebuie sa respecte anumite cerinte:
-- lichiditate: abundenta de fonduri si titluri (asigura continuitatea derularii tranzactiilor)
-- eficienta: mecanisme operative la costuri cât mai reduse
-- transparenta: informatia asigura o buna orientare investitionala si contracararea tendintelor de monopol
-- corectitudine: prin reglementari se contracareaza tendintele de manipulare a pietei
-- adaptabilitate la conditiile economice si extra-economice
Functiile pietei secundare sunt:
-- asigurarea lichiditatii si mobilitatii economiilor investite-- raspunsul la necesitatea crearii unei piete oficiale si organizate pentru detinatorii care doresc recuperarea fondurilor investite în valori mobiliare înainte de scadenta (durata de viata a actiunii este egala cu durata de viata a emitentului)-- evaluarea permanenta a titlurilor listateClasificarea pietelor secundare
Pietele secundare de capital se caracterizeaza prin existenta mai multor participanti de ambele parti. Exista mai multe criterii de departajare:
a. dupa continuitate:
- piete intermitente -- formarea preturilor se bazeaza în general pe fixing.Tranzactionarea valorilor mobiliare este permisa doar în anumite momente specificate: când un titlu este anuntat, acele persoane interesate sa vânda sau sa cumpere se reunesc pentru o licitatie explicita. Se anunta preturi pâna când cantitatea ceruta este cât mai aproape de cea oferita - cazul procedurii folosite la Bursa de la Paris pentru actiuni majore. Alta modalitate este reprezentata de încredintarea ordinelor unui functionar: periodic, un specialist al bursei fixeaza un pret care permite tranzactionarea unui numar maxim de actiuni de la ordinele acumulate anterior - piete continue: tranzactionarea titlurilor poate avea loc în orice moment.Tranzactiile nu se încheie la un pret unic pentru întreaga zi de tranzactionare, ci la preturi care se modifica în cursul unei sedinte de bursa. Desi mecanismul teoretic implica doar existenta investitorilor, executia practica ar fi ineficienta fara actiunea intermediarilor; altfel, s-ar cere sume mari pentru ca investitorii sa gaseasca o oferta buna sau sa-si asume riscul de a accepta una modesta.Ordinele investitorilor intervin mai mult sau mai putin aleatoriu - preturile pot varia considerabil pe o astfel de piata, depinzând de jocul raportului cerere/oferta. în practica, intermediarii (dealeri - market-makers si specialisti), urmarind câstigul personal, reduc fluctuatiile din preturile valorilor mobiliare (când acestea nu se datoreaza modificarilor de valoare ale activului-suport). în acest proces ei furnizeaza lichiditate pentru investitori, lichiditatea fiind acceptata în sensul abilitatii investitorului de a transforma valorile mobiliare detinute în sume cash la un pret similar cu cel al tranzactiei anterioare, presupunând ca în mecanismul pietei nu a intervenit o noua informatie- piete mixte: Pentru titlurile mai importante se tranzactioneaza intermitentb. dupa suportul tranzactional, negocierile pot fi:
- licitatii libere- prin calculator (tehnici electronice)c. dupa localizarea ringului de negocieri, pietele se împart în:
- piete centralizate;- piete descentralizate;d. dupa proprietatea asupra pietei si accesul operatorilor, exista piete:
- private- dupa acest principiu functioneaza majoritatea pietelor moderne de inspiratie anglo-saxona- de stat- pietele sunt privite ca institutii publice, cu acces liber al operatorilore. dupa tehnica tranzactionarii, pot exista sisteme bazate pe:
- dubla licitatie- formatori de piataf. dupa modul de formare a pretului valorilor mobiliare, se deosebesc:
- piete de licitatie, în cadrul carora pretul se formeaza ca punct de echilibru între cererea si oferta concentrata la bursa;- piete de negocieri, de tip OTC, unde tranzactiile se deruleaza pe baza unui nivel negociat al pretului, astfel încât, în acelasi moment, aceeasi valoare mobiliara sa poata fi tranzactionata de mai multi intermediari la preturi diferite.Ratiunea de a fi a pietelor secundare tine de facilitatile pe care le ofera pentru încheierea si executarea tranzactiilor cu valori mobiliare. în cazul burselor, concentrarea schimburilor într-un spatiu dat asigura accesul direct la informatia de piata si deci lichiditatea, transparenta si economia de costuri. Prin tehnica electronica, transmiterea în timp real a datelor catre toti participantii la sistem face inutila concentrarea geografica, prin aceasta explicându-se concurenta puternica pe care pietele OTC o exercita asupra burselor oficiale.
Piata de capital din România
Cele doua piete secundare de capital din România, Bursa de Valori Bucuresti (BVB) si RASDAQ, sunt piete electronice, continue. în ceea ce priveste alte criterii, optiunile arhitectilor pietei au fost diferite. BVB este o societate publica, cu un sistem centralizat bazat pe dubla licitatie. RASDAQ este un sistem privat, distribuit, bazat pe activitatea formatorilor de piata („market-makers"). Este de mentionat ca aceasta nu este singura deosebire dintre cele doua piete. Difera criteriile de listare, functiunile macroeconomice, sistemele de depozitare-decontare.
Principalele momente ce caracterizeaza formarea si evolutia pietei de capital a României sunt:
- 1994: aprobarea Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori;- 1994: crearea autoritatii pietei de capital din România – Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare;- 1995: reînfiintarea Bursei de Valori Bucuresti (dupa o întrerupere de aproape 50 de ani), ca piata de licitatie;- 1996: crearea pietei RASDAQ, ca piata de negociere, pentru a permite tranzactionarea actiunilor provenite din programul de privatizare în masa;- 1997: lansarea primului indice bursier la BVB;- 2002: adoptarea pachetului legislativ privind piata de capital, pachet care cuprinde:Legea nr. 525/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate;Legea nr. 513/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2002 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare;Legea nr. 512/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 27/2002 privind pietele reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate;Legea nr. 514/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea StatutuluiComisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM).
- 2004: alinierea legislatiei românesti la normele comunitare reprezentate de directivele privind serviciile financiare: Legea 297/2004 rpivind piata de capital;- 2005 : fuziunea juridica si tehnica a BVB si RASDAQInstitutiile pietei de capital sunt:
- Bursa de Valori Bucuresti;- RASDAQ SRL;- Societatea Nationala de Compensare, Decontare si Depozitare(SNCDD);- registrele independente.Finalizarea tranzactiilor, privita prin prisma viramentelor în conturile clientilor, presupune relatia cu bancile de decontare.
Actorii pietei de capital sunt:
- emitentii publici si privati;- investitorii individuali si institutionali;- intermediarii - agenti de valori mobiliare care opereaza prin intermediul societatilor de valori mobiliare, care urmeaza sa fie reautorizate, în conformitate cu legislatia actuala, ca societati de servicii de investitii financiare.Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.)
Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, autoritate administrativa autonoma cu personalitate juridica, aflata în subordinea Parlamentului si înfiintata în anul 1994, îsi exercita prerogativele legale în domeniul pietei de capital si al burselor de marfuri pe teritoriul României.Pentru îndeplinirea atributiilor sale, CNVM este învestita cu puteri de reglementare, decizie, autorizare, interdictie, interventie, ancheta, sanctionare disciplinara si administrativa, în conditiile stabilite de lege.Obiectivele CNVM:
- stabilirea si mentinerea cadrului necesar dezvoltarii pietei reglementate