Trader-Romania.com

Versiunea Desktop Inregistreaza-te! Login

Piata de Capital (2)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

1. CARACTERISTICI ALE PIETEI DE CAPITAL

Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital -investitorii - catre cei care au nevoie de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) si prin intermediul unor operatori specifici (societatile de servicii de investitii financiare).

Se poate afirma despre piata de capital ca este specializata în efectuarea de tranzactii cu active financiare cu scadente pe termene medii si lungi. Prin intermediul ei, capitalurile disponibile sunt dirijate catre agentii economici nationali sau sunt atrase de pe pietele altor tari, unde resursele de capital depasesc necesitatile financiare interne de acoperit sau autoritatile monetare impun anumite restrictii privind accesul la resursele financiare-interne.

Aceste definitii nu acopera în întregime activitatea de pe piata de capital, tinând cont de locul si rolul pietei de capital în ansamblul, mecanismelor economice, deoarece nu se poate face o delimitare stricta între piata de capital si piata financiara, cele doua notiuni fiind interdependente, prin includerea sau completarea reciproca, în functie de reglementarile fiecarei tari în parte.

Se pot delimita însa doua moduri de definire a pietelor (de capital si financiara):

Abordarea Europeana, bazata pe sistemul bancar, în care bancile (ca operatori specifici) sunt prezente pe ambele tipuri de piete si în care se regaseste urmatoarea structura pentru piata de capital:
-- piata monetara: capitaluri atrase pe termen scurt si mediu
-- piata ipotecara: capitaluri atrase în special pentru construirea de locuinte
-- piata financiara: pentru emisiunea, plasarea si tranzactionarea titlurilor de capital pe termen lung

Abordarea anglo-saxona, bazata pe manifestarea libera a cererii si ofertei pe fiecare tip de piata în parte si care prezinta instrumente, operatori si institutii de reglementare si supraveghere specifice si în care piata financiara cuprinde:
-- piata de capital: pentru capitaluri pe termen mediu si lung
-- piata monetara: pentru capitaluri atrase si plasate pe termen scurt

In fapt, organizarea institutionala a pietelor este data de trei elemente:
a.    instrumentele folosite de fiecare piata
b.    operatorii specifici
c.    mecanismul de piata cu regulile sale specifice

Termen Mediu si Lung

Spre deosebire de pietele monetare, unde instrumentele se negociaza pe termen scurt, piata de capital se caracterizeaza prin tranzactii pe termen mediu si lung cu valori mobiliare specifice: actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur si derivate pe baza acestora - contracte options, futures (care au cunoscut o dezvoltare spectaculoasa în ultimii ani).
În general, instrumentele pe piata de capital sunt:
- valori mobiliare cu venituri fixe: titluri de stat (guvernamentale, municipale) / obligatiuni ale societatilor comerciale
- valori mobiliare cu venituri variabile: actiuni comune / preferentiale
- valori mobiliare derivate:combinate / forwards / standardizate (futures, options)
- valori mobiliare sintetice (contracte pe indici bursieri)

Organizarea unei piete de valori mobiliare depinde de satisfacerea unor conditii obligatorii:

a. existenta cererii de capital din partea societatilor publice sau private, guverne, institutii financiar-bancare, societati de asigurare.

Cererea este exprimata prin emisiunea de valori mobiliare, care urmeaza a fi schimbate pe lichiditati pentru satisfacerea nevoii de resurse.

Cererea poate fi:

- structurala: pentru finantarea de investitii productive de bunuri si servicii, de creare de noi societati, de dezvoltare a celor existente, de achizitionare de bunuri si servicii de catre persoane fizice sau juridice

- conjuncturala: pentru necesitati tranzitorii: limitari la plafonul de credite, deficite bugetare si ale balantelor

b. existenta ofertei de capital pe baza disponibilitatilor acumulate prin care se vor achizitiona titlurile de pe piata

c. tranzactii cât mai rapide

d. posibilitatea de întâlnire a cererii cu oferta pe o piata reglementata

e. nivelul pretului de tranzactionare trebuie sa fie public

Componente

Piata de capital are doua componente:
a. Piata primara -- asigura întâlnirea cererii cu oferta de titluri, permitând finantarea activitatii agentilor economici si a colectivitatilor publice. Este mijloc de distribuire si plasament de titluri.
b. Piata secundara -- are rolul de concentrare a cererii si ofertei derivate. Este deschisa, publica (plasamentul se efectueaza în marea masa a investitorilor si tranzactiile   au caracter public). Exista în practica emisiuni si plasamente private, dar ele nu fac obiectul reglementarilor si nu beneficiaza de mecanismele specifice unei piete financiare publice

Pentru a functiona eficient, piata secundara trebuie sa respecte anumite cerinte:

--   lichiditate:   abundenta   de fonduri   si   titluri   (asigura   continuitatea derularii tranzactiilor)

--   eficienta: mecanisme operative la costuri cât mai reduse

--   transparenta: informatia asigura o buna orientare investitionala si contracararea tendintelor de monopol

--   corectitudine:   prin   reglementari   se   contracareaza   tendintele   de manipulare a pietei

--   adaptabilitate la conditiile economice si extra-economice

Functiile pietei secundare sunt:

--   asigurarea lichiditatii si mobilitatii economiilor investite
--   raspunsul la necesitatea crearii unei piete oficiale si organizate pentru detinatorii   care doresc recuperarea fondurilor investite în   valori mobiliare înainte de scadenta (durata de viata a actiunii este egala cu durata de viata a emitentului)
--   evaluarea permanenta a titlurilor listate

Clasificarea pietelor secundare

Pietele secundare de capital se caracterizeaza prin existenta mai multor participanti de ambele parti. Exista mai multe criterii de departajare:

a. dupa continuitate:

- piete intermitente -- formarea preturilor se bazeaza în general pe fixing.
Tranzactionarea   valorilor   mobiliare   este   permisa   doar în anumite momente specificate:   când un titlu este anuntat,   acele persoane interesate sa vânda sau sa cumpere se reunesc pentru o licitatie explicita. Se anunta preturi pâna când cantitatea ceruta este cât mai aproape de cea oferita - cazul procedurii folosite la Bursa de la Paris pentru actiuni majore. Alta modalitate este reprezentata de încredintarea ordinelor unui functionar: periodic, un specialist al bursei fixeaza un pret care permite tranzactionarea unui numar maxim de actiuni de la ordinele acumulate anterior
 
- piete continue: tranzactionarea titlurilor poate avea loc în orice moment.
Tranzactiile nu se încheie la un pret unic pentru întreaga zi de tranzactionare, ci la preturi care se modifica în cursul unei sedinte de   bursa.   Desi   mecanismul   teoretic   implica   doar   existenta investitorilor,   executia   practica   ar   fi   ineficienta   fara   actiunea intermediarilor; altfel, s-ar cere sume mari pentru ca investitorii sa gaseasca o oferta buna sau sa-si asume riscul de a accepta una modesta.
Ordinele investitorilor intervin   mai mult sau   mai   putin aleatoriu - preturile pot varia considerabil pe o astfel de piata, depinzând de jocul raportului cerere/oferta. în practica, intermediarii (dealeri - market-makers si specialisti), urmarind câstigul personal, reduc fluctuatiile din preturile valorilor mobiliare (când acestea nu se datoreaza modificarilor de valoare ale activului-suport). în acest proces ei furnizeaza lichiditate pentru investitori, lichiditatea fiind acceptata în sensul abilitatii investitorului de a transforma valorile mobiliare detinute în sume cash la un pret similar cu cel al tranzactiei anterioare, presupunând ca în mecanismul pietei nu a intervenit o noua informatie
- piete mixte: Pentru titlurile mai importante se tranzactioneaza intermitent

b. dupa suportul tranzactional, negocierile pot fi:

- licitatii libere
- prin calculator (tehnici electronice)

c. dupa localizarea ringului de negocieri, pietele se împart în:

- piete centralizate;
- piete descentralizate;

d. dupa proprietatea asupra pietei si accesul operatorilor, exista piete:

- private- dupa   acest   principiu   functioneaza   majoritatea   pietelor moderne de inspiratie anglo-saxona
- de stat- pietele sunt privite ca institutii publice, cu acces liber al operatorilor

e. dupa tehnica tranzactionarii, pot exista sisteme bazate pe:

- dubla licitatie
- formatori de piata

f. dupa modul de formare a pretului valorilor mobiliare, se deosebesc:

- piete de licitatie, în cadrul carora pretul se formeaza ca punct de echilibru între cererea si oferta concentrata la bursa;
- piete de negocieri, de tip OTC, unde tranzactiile se deruleaza pe baza unui nivel negociat al pretului, astfel încât, în acelasi moment,  aceeasi valoare mobiliara sa poata fi tranzactionata de mai multi intermediari la preturi diferite.

Ratiunea de a fi a pietelor secundare tine de facilitatile pe care le ofera pentru încheierea si executarea tranzactiilor cu valori mobiliare. în cazul burselor, concentrarea schimburilor într-un spatiu dat asigura accesul direct la informatia de piata si deci lichiditatea, transparenta si economia de costuri. Prin tehnica electronica, transmiterea în timp real a datelor catre toti participantii la sistem face inutila concentrarea geografica, prin aceasta explicându-se concurenta puternica pe care pietele OTC o exercita asupra burselor oficiale.

Piata de capital din România

Cele doua piete secundare de capital din România, Bursa de Valori Bucuresti (BVB) si RASDAQ, sunt piete electronice, continue. în ceea ce priveste alte criterii, optiunile arhitectilor pietei au fost diferite. BVB este o societate publica, cu un sistem centralizat bazat pe dubla licitatie. RASDAQ este un sistem privat, distribuit, bazat pe activitatea formatorilor de piata („market-makers"). Este de mentionat ca aceasta nu este singura deosebire dintre cele doua piete. Difera criteriile de listare, functiunile macroeconomice, sistemele de depozitare-decontare.

Principalele momente ce caracterizeaza formarea si evolutia pietei de capital a României sunt:

- 1994: aprobarea Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori;
- 1994: crearea autoritatii pietei de capital din România – Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare;
- 1995: reînfiintarea Bursei de Valori Bucuresti (dupa o întrerupere de aproape 50 de ani), ca piata de licitatie;
- 1996: crearea pietei RASDAQ, ca piata de negociere, pentru a permite   tranzactionarea   actiunilor   provenite   din   programul   de privatizare în masa;
- 1997: lansarea primului indice bursier la BVB;
- 2002: adoptarea pachetului legislativ privind piata de capital, pachet care cuprinde:
Legea nr. 525/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate;
Legea nr. 513/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2002 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare;
Legea nr. 512/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 27/2002 privind pietele reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate;
Legea nr. 514/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului

Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM).

- 2004: alinierea legislatiei românesti la normele comunitare reprezentate de directivele privind serviciile financiare: Legea 297/2004 rpivind piata de capital;
- 2005 : fuziunea juridica si tehnica a BVB si RASDAQ

Institutiile pietei de capital sunt:

- Bursa de Valori Bucuresti;
- RASDAQ SRL;
- Societatea   Nationala   de   Compensare,   Decontare   si   Depozitare(SNCDD);
- registrele independente.

Finalizarea tranzactiilor, privita prin prisma viramentelor în conturile clientilor, presupune relatia cu bancile de decontare.

Actorii pietei de capital sunt:

- emitentii publici si privati;
- investitorii individuali si institutionali;
- intermediarii   - agenti   de valori   mobiliare   care   opereaza   prin intermediul societatilor de valori mobiliare,   care urmeaza sa fie reautorizate, în conformitate cu legislatia actuala, ca societati de servicii de investitii financiare.

 Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.)

Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, autoritate administrativa autonoma cu personalitate juridica, aflata în subordinea Parlamentului si înfiintata în anul 1994, îsi exercita prerogativele legale în domeniul pietei de capital si al burselor de marfuri pe teritoriul României.
Pentru îndeplinirea atributiilor sale, CNVM este învestita cu puteri de reglementare, decizie, autorizare, interdictie, interventie, ancheta, sanctionare disciplinara si administrativa, în conditiile stabilite de lege.

Obiectivele CNVM:

- stabilirea   si   mentinerea   cadrului   necesar   dezvoltarii   pietei reglementate

Copyright (c) 2012 Trader-Romania.com ® pionier al analizelor tehnice folosind platforma ProRealTime, in Romania. Multiplele noastre experiente pe bursele internationale si pe FOREX timp de 4 ani de zile ne-au condus la realizarea acestui site de Analiza si Consultanta Bursiera.

Avertisment: Analizele realizate de Trader-Romania.com nu au nici o valoare contractuala si nu constituie in nici un caz o oferta de vanzare sau o solicitare de cumparare a unei valori mobiliare sau a unui produs financiar. Site-ul Trader-Romania.com nu este responsabil in caz de eroare sau in cazul omiterii sau a unei investitii inoportune. Informatiile grafice, cifrele, opiniile si comentariile redactate de echipa Trader-Romania.com se adreseaza investitorilor care au cunostiintele si experienta necesara intelegerii si aprecierii informatiilor prezentate. Aceste informatii sunt publicate in scop informativ, Trader-Romania.com nu poate garanta exactitudinea si fiabilitatea lor.
Toate informatiile prezente pe site se pot folosi doar in scop personal. Duplicarea sau folosirea lor in alte scopuri nu se poate face decat cu acordul Echipei Trader-Romania.com.

Copyright © 2012 Trader-Romania.com Toate drepturile rezervate.

Top Desktop version